Mar
15

Comentarii

Pe marginea filmului serviciului de inmormantare a lui Vasile Feresteanu.

 

Domnul Sorin a reusit sa filmeze si dupa spusele dumnealui „nu a pierdut nici o secunda macar…” oferind tuturor – inclusiv victimelor – intreaga ceremonie. Filmarile au fost cand urcat pe gard, cand din masina in miscare, oferind o diversitate de unghiuri. Eforturile lui au fost apreciate, dupa spusele dumnealui „de intreaga planeta”.

 

Victimele si persoanele care au stiut distrugerile acestui pedofil notoriu au privit consternate de departe ora muzicala din curtea bisericii, apoi marsul prin sat in urma unui Mercedes nou, in sunete de trambite, si apoi o alta ora muzicala la cimitir. S-au spus poezii lungi de 15-20 de strofe, s-au sunat din nou din alamuri, si in final s-au aruncat flori peste cosciug in groapa peste care s-a pus pamantul. Femeile mai in varsta au lacrimat putin, in timp ce unii frati tineau in mana cartea lui „Sub ocrotirea Celui PreaInalt… Coroanele au fost multe…

 

O intreaga parodie. Oamenii l-au laudat, i-au apreciat umilinta, l-au inaltat, l-au dat ca exemplu de urmat, au spus mai multe strofe, au povestit amintiri cu el sau despre el. Nu putini dintre vorbitori au stiut pe cine ingroapa.

Unul din vorbitori, profesorul CG, apare chiar pe site-ul www.reinviesperanta.com ca agresor cu doua victime, iar un alt vorbitor, pastorul CB ar fi putut aduce date despre VF de la intalnirea din 2010 de la Conferinta cu un grup de pastori, unde am fost prezenta si am raspuns intrebarilor lor… Atunci am scris un articol postat la pagina www.reinviesperanta.com/anunturi/scrisoare-deschisa.html

 

Unii pastori au stiut. Un pastor a avut doua fiice victime. A tacut. Un alt pastor a avut o fica victima a lui VF. Au tacut, „ca sa nu se faca de rusine…” Altii n-au vrut sa accepte si au folosit tot felul de cuvinte nepotrivite pentru a le descrie pe victime sau pe mine…

 

Am primit recent o scrisoare… Citez un fragment:

“Nu uit reactia mamei in clipele acelea… S-a ridicat de la masa plangand si a plecat… Nu poti face mai mult…daca nu se doreste, ranile nu se vindeca, ele raman si dor, dor poate toata viata… Despre morti, numai de bine…o fi bine asa, are vreun rost zicerea asta?”