nov.
30

Statut de Limitare

„Nu cred că ar trebui să avem vreun STATUT DE LIMITARE privind infracțiunile sexuale”, spune autoarea și avocata Deborah King, o supraviețuitoare a abuzului sexual in copilarie.

Agresiunea sexuală este raportată în mai puțin de jumătate din cazuri, iar pentru unele victime durează ani până când au curajul de a raporta atacul lor. În cazul Deborei, au fost nevoie de zeci de ani și niciodată nu a deschis un proces legal împotriva agresorului ei.

„Femeile sunt îngrozite. Tot ce pot face este sa lupte cu rușinea…” spune Debora. „Ele știu că dacă vor ieși în față ele vor fi criticate, detestate. Ele vor urma sa fie luate în râs și nimeni să nu le creadă. … Eu am ieșit în față după 25 de ani. Este foarte obișnuit. Este foarte trist… ”

Absența unui STATUT DE LIMITARE a contribuit în instanță în cazuri de înalt profil de asalt sexual în diferite țări. În Marea Britanie, un agresor poate fi arestat, acuzat și condamnat pentru o crimă comisă în urmă cu 50 ani – chiar dacă mulți martori deja nu mai sunt în viață.

Canada, de asemenea, nu are STATUT DE LIMITARE privind agresiunea sexuală, iar în cazul Ghomeshi, agresorul a fost arestat, acuzat de patru persoane de agresiune sexuală, iar una de sufocare.

Totuși, chiar și în țări precum Canada și Marea Britanie, condamnarea prin convingere este rară. E greu de a face dovada în cazurile istorice, care, de obicei, nu au nici o dovadă fizică de a iniția acuzarea. Fără aceste elemente, spune Debora, cazurile nu au credibilitate: „Cele mai multe cazuri se pierd în ideea de consimțământ. E un fel de „El a spus…, Ea a spus…”.”

In SUA, unele state, cum ar fi New York, nu au STATUT DE LIMITARE. Alte state au mărit sau eliminat STATUT DE LIMITARE asupra urmăririi penale în caz de viol, mai ales atunci când există dovezi ADN.

(http://www.msn.com/en-us/news/crime/bill-cosby-is-unlikely-to-face-rape-charges-in-court-but-that-wouldnt-be-the-case-in-other-countries/ar-BBg2oWB?ocid=SMSDHP )

**

Legea italiană și legea română sunt destul de ciudate în această privință, întrucât procesele și verificările trebuie să fie încheiate, mai degrabă decât a fi începute, într-o astfel de limită de timp și acest lucru se aplică numai în cazul procedurilor penale. Acest lucru face efectiv posibil ca să se întârzie procesul îndeajuns pentru ca limita de timp să expire, pentru a evita condamnarea vinovatului.

În Noiembrie 2008, Elveția, printr-o majoritate de voturi, a aprobat o modificare constituțională pentru a elimina orice STATUT DE LIMITARE pentru infracțiuni de pedofilie. Propunerea inițială de modificare a întâmpinat opoziția guvernului și celei mai mari parți a partidelor politice, care au susținut ideea de a menține existent statutul de limitare la 15 de ani, oferind astfel mai mult timp victimelor de a decide dacă vor sau nu să ia măsuri legale.

Actul Limitării din 1958 este o lege în Australia, care permite în prezent 12 ani pentru supraviețuitorii, copii și persoanele cu handicap pentru a face o sesizare.

Poliția a prezentat probe către o Comisie numită într-o ancheta Victoriană, care funcționează din 2012, și a indicat că este nevoie în medie de 24 ani ca o supraviețuitoare a abuzului sexual în copilărie să meargă la poliție. Procurorul General Robert Clark spune că guvernul va elimina statutul de limitare privind abuzul copiilor pentru cazuri penale și supraviețuitorilor unor acte de violență, deoarece ar trebui să li se acorde timp suplimentar ca adulți să se ocupe de procesele de poliție și acțiunile juridice într-un mod corespunzător.

Organizațiile au fost infiltrate de violatori de copii și persoane fizice care săvârșesc infracțiuni împotriva minorilor, care au folosit termenul de limitare ca să evite detectarea și urmărirea penală și s-au mutat din stat în stat și dintr-o țară în alta.

Unii oameni au spus că abolirea statutul de limitări pentru daune civile, pentru minori și persoanele sub tutelă, ar crea o certitudine că abuzul de persoane vulnerabile vor fi luate în serios de către avocați, poliție, organizații și guverne. Cineva a pledat, de asemenea, ca sancțiunile să fie executorii și cu privire la organizațiile care s-au făcut că nu văd crimele în trecut, pentru a proteja în viitor persoanele cele mai vulnerabile din cadrul comunităților.