apr.
09

Când iertarea este imposibilă…


UN INTERVIU CU Dr. ANNE

 

Q Crezi că victima poate ierta faptul că a fost abuzată?

Dr. Anne După ce l-a omorât de mii de ori în mintea ei, victima trebuie să realizeze că IERTAREA CONTRIBUIE LA VINDECAREA EI şi nu a agresorului. Iertarea nu-l schimbă pe agresor. Agresorul va experimenta iertarea, numai dacă se pocăieşte. Când au loc iertarea şi pocăinţa agresorului, se poate vorbi (într-un viitor foarte îndepărtat) de reconciliere…

Prin iertare, agresorul este pus în mâna lui Dumnezeu şi lăsat acolo… Câtă vreme victima păstrează amărăciune şi refuză să ofere iertare agresorului, rămâne cu un potenţial de explozie, la cea mai uşoară atingere…

Q Dar dacă agresorul nu-şi va cere niciodată iertare? Şi el arată bine, o duce bine în continuare şi poate face alte victime în jurul lui…

Dr. Anne O duce bine, aparent… Este clar însă că păcatul aduce leziuni în mintea agresorului. Fie că este iertat sau nu de către victimă, efectul distructiv al păcatului se continuă până la distrugerea lui completă. Este un proces ce odată pornit nu se mai opreşte. Se începe un proces de demenţă care merge până la deteriorarea mintală completă. Întreruperea deteriorării o face numai Duhul lui Dumnezeu şi aceasta doar când i se permite…

Q Ce faci când agresorul nu mai este în viaţă?…

Dr. Anne … şi victima a rămas cu mânia, ura şi tot felul de sentimente negative… Victima poate face ceva practic: îl dezgroapă şi îl îngroapă la loc (în minte)… Reeditarea scenelor, cu ochii unui om matur şi analiza faptelor de ruşine provocate de acel individ mârşav sunt scoase din amintire, eliberate de conţinutul lor de mânie şi puse la loc doar ca elemente de referinţă în istoria vieţii sale… Trecutul este descărcat de încărcătura ei emoţională dureroasă. Iertarea însă nu înseamnă uitare…

Q Ce implică actul iertării?

Dr. Anne Iertând, victima devine liberă, dar nu este obligată să rămână în continuare într-o relaţie, de vreun fel, cu agresorul. Ea poate alege să nu-l mai vadă niciodată. E dreptul ei. Ea poate alege să nu-i răspundă la telefon sau la scrisori…. Să fie clar: nimeni – nici măcar în numele religiei – nu trebuie să pună vreo presiune asupra vicimei, cerându-i „să-l iubească” ca „să fie creştină” sau ca „să intre în cer” etc…

Q Ce simte o persoană care l-a iertat pe acela care a produs ofensa?

Dr. Anne Tatăl meu a murit cu mulţi ani în urmă dar, personal, am experimentat eliberarea doar de când am început să scriu istoria mea… Dar mai ales când am început să vorbesc liber despre cazul meu. Ruşinea nu îmi aparţinea mie. Vina nu era a mea. A rămâne închis în tine înseamnă prelungirea suferinţei. Mulţi creştini de valoare sunt închişi ermetic. Din acest motiv nu au putere, nu exprimă putere şi nu-i inspiră pe alţii. Nu lupta să-ţi păstrezi „imaginea creştină”, când pe dinlăuntru eşti roasă de resentimente şi amărăciune şi încă nevindecată. O mască se simte, când este falsă, oricât de bine ar fi realizată… Te înţeleg foarte bine. Şi eu m-am ascuns pentru ani şi ani…

Recomand celei care citeşte aceste rânduri: Scrie istoria ta!… Apoi, dacă vrei să rupi sau să arzi ce ai scris, o poţi face. Esenţial este să pui în mâna lui Isus cazul tău. Lasă-l acolo, nu-l lua înapoi. Iertarea este un act personal, o decizie, care uneori trebuie să fie repetată mereu şi mereu în minte. Tu ai nevoie să fii liberă, matură, stăpână pe tine însuţi, puternică, înţeleaptă, curajoasă… Şi toate să vină din interior… Cere lui Isus capacitatea de a ierta, pentru că iertarea nu este ceva omenesc…

 

Deci, FII LIBERĂ, AŞA CUM TE DOREŞTE DUMNEZEU…