mart.
25

LECTIA 1 — CĂLĂTORIA

Ești pe punctul de a începe o călătorie care va avea un impact zilnic, permanent, în viața ta de acum înainte. Ai hotărît să începi acest proces cu un scop definit în minte, așa cum majoritatea oamenilor care urcă într-un avion, sar la trambulină sau conduc un automobil, au un scop sau destin pe care vor să-l atingă. Puține persoane iau decizii importante fără un motiv anume. Motivele   s-ar putea să nu-ți fie pe deplin cunoscute acum, dar pe măsură ce parcurgi acest proces de refacere, vei descoperi din ce în ce mai multe detalii privitoare la nevoia pentru care ai luat decizia de a întreprinde această călătorie.
Este înțelept să știi de la început că această călătorie o să-ți amintească lucruri uitate. În timpul ei vei primi informație solidă, științifică și psihologică, și, ce e mai important, îți vei aminti și vei primi cele mai mari adevăruri spirituale arătate în Biblie de la Genesa la Apocalips. Aceste adevăruri, care au fost scrise cu mult timp în urmă pentru binele nostru, au fost în majoritate ascunse înțelegerii noastre datorită intensității și gravității rănilor primite în corpul și sufletul nostru. Unii s-au chinuit ducînd o viață dominată de această putere paralizantă, în timp ce alții, încercînd să fie insensibili la durere, au căutat alinare prin mijloace frivole, pretinzînd a face din negație o soluție facilă, dar în realitate a urmat o și mai mare confuzie.
Datorită originii lor, rănile fizice sau emoționale pe care le-ai primit în viață devin în majoritatea cazurilor insuportabile. Ne copleșesc pînă la durere și ne preocupă pînă la explozie emoțională necontrolată, atunci cînd presiunea acestei poveri ne apasă, dar nimeni nu ne-o poate împărtăși, înțelege și, cu atît mai puțin, lua.
Toate experiențele vieții, precum și structura mentală cu care ai fost înzestrat de Dumnezeu, cooperează și determină modul în care gîndești și simți. Gîndurile tale sînt numai ale tale.
Numai Unul, „disprețuit și părăsit de oameni” (Isaia 53:3), „ispitit în toate lucrurile ca și noi” (Evrei 4:15), poate cu adevărat să înțeleagă sentimentele și gîndurile noastre. Ce e extraordinar este că El Însuși, oricît de insuportabilă ar fi durerea noastră, are puterea de a o îndepărta complet. Deși a luat locul meu cu un așa mare sacrificiu, suferind crucea și disprețuind rușinea, pentru bucuria care îi era pusă înainte, a luat asupra lui toate păcatele mele, durerea, suferința și zbuciumul, purtîndu-le pînă la cruce unde și-a dat viața pentru a o salva pe a mea (Evrei 12:2).
Uneori ne pare că Dumnezeu răspunde cu tăcere durerii și tristeții noastre și ne întrebăm de ce nu intervine dîndu-ne alinare (Ps 55:1-3). Experiența noastră este că, în cea mai grea situație, cînd ne asaltează suferința fizică, emoțională și spirituală, El este acolo unde este necesară o iminentă intervenție și soluție. Este acolo unde neputința pare să arate că totul se pierde și este inutil a continua lupta, unde puterile se termină și ne înăbușe disperarea, unde Satana prezintă suicidul ca antidot oricărei dureri. Da, El este acolo; suavul murmur al vocii Lui blînde se face auzit în sufletul nostru și, cu milă și compasiune, ne spune: Nu dispera, ia crucea și urmează-Mă (Luca 9,23-25); Eu îți voi arăta drumul (Mt 10:38; Iacov 5:11). Cu o așa experiență psalmistul ne spune (Ps 42:5): „Pentru ce te mîhnești, suflete, și gemi înlăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda; El este mîntuirea mea și Dumnezeul meu.” Cînd ne simțim slabi, dacă sperăm în Dumnezeu și binecuvîntarea Sa, vom primi intervenția Sa ca o dulce ungere a prezenței Sale (Rom 8:28). El ne va da lumină în locul întunericului (1 Ioan 1:5-7), și speranță într-o lume disperată (Rom 5:5).
Oricît de nemilos ar părea, nu putem ocoli realitatea că există lecții pe care le învățăm singuri prin încercare și durere, nu cum am dori, în veselie și bucurie. Ecl 7:2-4.
  1. Așa cum îl înțeleg acum, intenția mea pentru participarea la acest proces de recuperare este:
  1. Aștept să obțin de la acest curs:
  1. Incidentul, schimbarea anume, povara ridicată din viața mea care m-a făcut să iau decizia de a începe acest drum către refacere este:
  1. Observînd comportamentele mele actuale ce par a proveni din lipsa de liniște din mintea mea, cele mai problematice pentru mine sînt:
Ps 55:1-8 (de citit) …
  1. Ce amintire de teamă din copilărie este similară cu teama actuală?
  1. Cînd, copil fiind, îți era frică, ce făceai?
  1. Dacă aș putea să spun acum mamei sau tatălui ceea ce aș fi vrut să le spun cînd eram copil, experiența neliniștitoare pe care aș împărtăși-o este:
  1. Cînd am încercat să împărtășesc cu unul din părinți o experiență dureroasă sau o temere, îmi amintesc că el/ea:
  1. Persoana cu care împărtășesc acum experiențele mele dureroase este:
  1. Sentimentele ce izvorăsc în mine cînd nu sînt ascultat sînt:
  1. Gîndește-te la o întîmplare dureroasă ori suferință puternică în viața ta și scrie despre ea.
  1. Ce lecție valoroasă am învățat din această experiență dureroasă sau din suferință?
Rugăciunea finală

Iubite Tată, mulțumesc pentru acest curs și pentru darul recuperării. Te rog amintește-mi că sînt în procesul de a mă încrede în Tine și în împlinirea făgăduințelor Tale cu mine. Dă-mi credință pentru a mă încrede în Tine în timpul recuperării mele, fără să conteze ce aș vedea sau simți. Amin