mart.
25

LECŢIA 7 — PRIMELE HĂRȚI

1. Ce cunoștințe ai despre circumstanțele nașterii tale?
2. Cînd te privești în oglindă, cu ce lucru însuflețit sau neînsuflețit te compari? De ce?
3. Cînd îți amintești de copilărie, de care adult te simțeai mai apropiat?
4. Ce vedeai la el/ea care să faciliteze această legătură emoțională?
5. În timpul copilăriei, cu cine aveai o relație pe care o simțeai ca pe o obligație? De ce?
6. Ce amintiri din copilărie îți cauzează stres sau disconfort cînd îți vin în minte?
7. În amintirile din copilărie, ce sunete prevalau în mediul în care trăiai?
8. Care din aceste sunete te deranjau sau te iritau?
9. Descrie un incident în care părinții tăi sau niște rude se mîniau din cauza a ceea ce vedeau sau auzeau.
10. Ce din ceea ce vezi sau asculți îți produce mînie în prezent?
11. Definește empatia. În timpul copilăriei, cine ți-a arătat empatie sau a demonstrat-o cu alte persoane în prezența ta?
12. În relațiile tale actuale, cine îți arată empatie?
13. Cui îi arăți tu empatie? În relații intime sau întîmplătoare?
Modele de conduită emoțională și relațională
Sentimente nerezolvate. — În funcție de tipul de părinți pe care i-am avut și de cum ne simțeam lîngă ei, vom alege un partener asemănător sau cît se poate de diferit de părintele de sex opus. Deși nu ne gîndim conștient la acest părinte, alegerea partenerului provine din filtrul experiențelor și sentimentelor din copilărie.
Odată căsătoriți, avem probleme. Dacă ne-am căsătorit cu un partener asemănător cu unul dintre părinți, îl vom resimți de fiecare dată cînd face ceva exact cum făcea acest părinte, și ne amintește de el. Dacă ne-am căsătorit cu cineva diferit de unul din părinți, comportamentul său va fi ciudat, străin, și ne va produce neliniște în căsnicie.
Găsim că ne simțim cu partenerul nostru așa cum ar fi fost cu acel părinte cu care aveam o dificultate. Asta se numește transferență. Este tendința noastră să îndreptăm sentimente către persoanele din prezent ce ar fi trebuit îndreptate către persoane din trecutul nostru.
Dacă cineva ne rănește și nu procesăm sentimentele noastre rănite, vom distorsiona relațiile viitoare care se aseamănă cu relațiile în care am fost răniți. Dacă avem sentimente nerezolvate față de părinții noștri adevărați, trebuie să luptăm cu această relație.
Modele de conduită relaționale. — Este necesar să înțelegem dinamicile și metodele de conduită pe care le-am învățat în relație cu părinții noștri. Aceste modele de conduită relaționale – dinamice – sînt ca niște hărți tipărite în mintea noastră care determină modul în care ne purtăm în diferite relații.
Biblia ne spune că repetăm comportamente nocive pînă cînd acceptăm responsabilitatea de a le depăși (Marcu 7:8-9).
Tendințele de a alege, a controla, a ceda, a domina, a fi pasiv, agresivitatea și neîncrederea, pot fi gravate în mintea noastră. Am fost creați pentru a absorbi tendințele pe care le observăm și apoi să le trăim. Asta e influența părinților asupra copiilor. Obiceiurile părinților noștri pătrund adînc, iar noi le trăim.

Trebuie să ne oprim să trăim astfel de ticuri de conduită și să începem cu altele care să fie pozitive și sănătoase.