mart.
26

Vindecand ranile – Introducere

Dear Dr. Isaia;
Thank you for your response. You may post the lessons on your site.
As you look at the „Binding the Wounds” in Romanian, I would suggest that you also post the lessons on rejection, because victims of sexual abuse ALSO suffer from rejection – the result of having been abused.  Many also suffer from emotional abuse.
I would also recommend for English-speaking who can also read English, the wonderful book – „The Wounded Heart” by Dr. Dan Allender.  It is deep and should come after ‘Binding the Wounds’.  It also has a separate workbook.
We appreciate your desire to help other victims like yourself. I wonder if you know that a DVD with video teaching that is in the 22 lessons, is also available. That’s in English, but perhaps written words in Romanian could be put on the bottom of the screen. 
Ron and I have been invited to Romania to conduct a seminar, but no dates have been set as yet.
God Bless you as your continue this much-needed work.

 

In His service, Nancy Rockey

 

BINDING THE WOUNDS by Nancy and Ron Rockey
Traducere in limba romana: Bogdan Gheorghita & Doina Gheorghita
VINDECÂND RĂ‚NILE
Cum poți depăși durerea și obține pace * Un curs de prim ajutor pentru suflet
Te-ai simțit prins într-un lanț de circumstanțe ca într-o pînză de păianjen? Este viața ta o serie de dezastre? Te simți singur, deși multe persoane te înconjoară? Te întrebi de ce alții par atît de fericiți cînd propria-ți inimă este atît de chinuită? De ce toți ceilalți par atît de organizați în viață, iar tu ești ca o barcă fără cîrmă, împinsă într-o parte și alta de orice adiere de vînt. Pierzi timpul în căutarea unei felicitări pe care să nu scrie „dragoste”, pentru că tu nu ai simțit asta niciodată? Te simți atras de tipul de partener căruia mai devreme sau mai tîrziu îi vei aduce prejudiciu emoțional sau fizic? De ce întotdeauna iei asupra ta rolul de victimă respinsă? Simți că viața nu te-a favorizat atunci cînd au fost împărțite talentele, frumusețea, inteligența? Îți imaginezi uneori întîlniri intime, de natură sexuală, cu persoane din afara cuplului? Sau poate te simți atras de pornografie, prostituție, ori mesaje erotice, ca și cum o astfel de experiență ar umple golul din inima ta? De ce ți se pare că nu-ți poți păstra prietenii? De ce atunci cînd o relație ajunge la un moment de angajament tu te retragi? Simți uneori că ai dori să dormi pentru a nu te mai trezi niciodată?
Dacă nutrești oricare din aceste sentimente, am vești bune pentru tine. Nu trebuie să fii ca o insectă prinsă într-o pînză de păianjen, așteptînd ca acesta să te devoreze. Nu trebuie să-ți fie teamă de veninul lui. Poți scăpa din pînza de păianjen. Unicul mod de elibarare este să recunoști realitatea. Acest seminar te poate ajuta.
Nancy și Ron sînt consilieri familiali și psihologi cu specializare în consiliere. Ei conduc seminarii, la nivel internațional, în domeniul recuperării emoționale și al consilierii psihologice. Sînt una dintre perechile creștine de cel mai mare renume profesional. Inspirați de procesul personal de vindecare și dezvoltare, și de mărturia a mii de persoane pe care i-au ajutat de-a lungul celor 25 de ani de muncă în echipă, au creat un plan de recuperare bazat pe Biblie.  
Amintirile noastre din copilărie sînt un filtru pentru simțurile noastre și afectează modul în care reacționăm emoțional de-a lungul vieții. Aproape fiecare reacție dureroasă de azi are de a face cu un prejudiciu sau o amintire negativă din copilărie. Experiențele, atît cele pozitive, cît și cele negative, modelează sculptura prezentului și asigură elementele formei pe care o va lua viitorul. Viziunea noastră despre viață, determinată de percepțiile noastre față de trecut, influențează deciziile pe care le luăm în prezent, modelînd viitorul nostru.  
Jenny era o doamnă blondă, cu o personalitate energică. Îmbrăcămintea ei era de bun gust, înfățișarea modernă și atractivă. Era o întruchipare a succesului, făcîndu-și mereu apariția la volanul ultimului tip de mașină, si cîștigînd prieteni printre cele mai influente personalități ale orașului. Era soție de medic și mamă a trei adolescenți. Avea o casă cu un design deosebit și copii îngrijiți și ascultători. Dar, din cînd în cînd, într-un fel neconcordant cu personalitatea sa, apărea la cabinetul soțului ei într-o ținută de casă, nearanjată și neglijentă. Încă din sala de așteptare striga după soțul ei și începea să plîngă. Burt, un om foarte ocupat, o iubea mult, dar nu înțelegea dublul său comportament. De multe ori ea părea foarte singură și deconectată de la relațiile normale. Părea să caute identitatea ei departe de lumea în care trăia împreună cu soțul ei. 
Intr-una din zile Jenny și Burt au decis ca în week-end să asiste la un seminar de familie. Totul mergea bine la seminar și se bucurau de oportunitatea de a se dedica pe deplin unul altuia. Dar, în timpul uneia dintre întîlniri, Jenny și-a amintit o întîmplare din copilărie. Niciodată nu a experimentat ceva asemănător, dar într-o succesiune rapidă a văzut scenă după scenă. Mai întîi, a văzut o fetiță de 3 anișori culcată pe un altar de marmură, apoi 12 bărbați stînd în jurul ei, îmbrăcați cu mantii și glugi negre. Fetița sîngera. Sîngele a fost strîns într-un potir de argint, care era trecut de la unul la altul, pentru ca fiecare să bea din el. Apoi, unul după altul abuzau sexual de fetiță. Jenny a rămas tulburată și teribil de confuză. „De unde vine această scenă? De ce acum? Poate că este  dintr-un film de groază pe care l-am văzut mai de mult! De ce îmi este așa frică?” Amintirea era copleșitoare!
A ieșit repede din sală și s-a dus în singurătatea camerei de hotel. A venit si Burt. Când Jenny s-a oprit din plîns, i-a relatat soțului ei o îngrozitoare întîmplare. In timpul celor 25 ani de căsnicie el s-a rugat pentru a înțelege comportamentul ei, dar era sigur că această povestire pe care tocmai o ascultase era produsul imaginației ei necontrolate.
Apoi Jenny și-a ridicat mînecile pulovărului și a trecut cu mîna peste unul din brațe, descoperind mici cicatrice care se succedau una după alta. S-a aplecat, și-a ridicat pantalonul și și-a examinat pulpele. „Poate că m-am întrebat de mii de ori: de unde vin aceste semne pe mîinile și picioarele mele? Aici este răspunsul, Burt. Acea fetiță sunt eu! Aceste cicatrice vin de la tăieturile pe care mi le-au făcut, iar sîngele era strîns în potirul de argint. De asemenea, știu cine sunt acei oameni. Îți voi spune numele lor. Acolo erau doctorii A și B. Era de asemenea judecătorul C și doi avocați D și E. Y, cel care conducea totul era tatăl meu. Mă întreb dacă pentru asta și-a pierdut rațiunea și stă într-un azil de bătrîni de cînd avea 52 de ani.” Burt răspunse:
 – Ascultă-mă, dragă, te-am sprijinit în momente bune și rele, dar asta este prea mult. Nu pot să cred. Cum de ai inventat această poveste?
Cu multă răbdare și stăpînire de sine, Jenny răspunse:
 – Pentru prima dată am un indiciu de ce viața mea a fost marcată de atâta instabilitate. Nu-mi place această întîmplare, dar este adevărată. Eu sunt fetița, Burt. Eu sunt fetița.
Cînd au ajuns acasă, sora ei a confirmat abuzul, deși ea sperase ca Jenny să fi uitat pentru totdeauna acea oroare. Apoi, Jenny a propus lui Burt să fie pusă la probă pentru a vedea că povestea este adevărată. L-a rugat sa meargă în orașul unde au copilărit. El a acceptat, dar numai dacă un psiholog îi va însoți. Îi era teamă că Jenny va fi foarte tulburată dacă va descoperi adevărul.
Cei trei au străbătut de mai multe ori străzile vechiului cartier. Deodată, Jenny strigă:
– Destul, ăsta este locul!                                                                                                                
Acum Burt a fost cel care a rămas uimit:
– Nu poate fi aici, Jenny, nu poate fi aici! Asta e biserica unde veneam cînd eram copil.
Pe deplin convinsă că aici era locul, Jenny a luat un carnețel și un creion din geantă și a început să deseneze interiorul bisericii. Cu multă grijă a descris detaliile din interior, chiar și altarul de marmură. Apoi au intrat în biserică și Burt a rămas cu gura căscată. Descrierea era cît se poate de exactă. Jenny le-a arătat locul unde a fost așezată de multe ori, pe placa de marmură, ca victimă a unui ritual satanic. Burt începu să plîngă în tăcere. Era vizibil emoționat. Acum era totul demonstrat. Trebuia să creadă că acesta era adevărul. Apoi Jenny a contactat poliția, a angajat un detectiv si a găsit-o pe tovarășa ei de joacă, ce locuia vis-a-vis. Ea a confirmat adevărul spunînd că părinții lor participau la producții pornografice.
De ce trebuie să privim în trecut pentru a înțelege prezentul? Pentru că din trecut provin piesele care compun puzzle-ul din viața noastră.
Mulți părinți sabotează procesul de vindecare al copilului abuzat sexual, ascunzînd secretul pentru a proteja bunul nume al familiei, al violatorului, sau al bisericii din care face parte. Greutatea vinovăției ce trebuia să cadă asupra altora este purtată doar de victimă. Copilul care a fost obiectul abuzului, al durerii fizice și psihice îndurate, trăiește cu teama de adevăr. Asta îl obligă să mintă și să tăinuiască un fapt murdar. De multe ori, acel moment pare uitat, pînă cînd, în intimitatea căsniciei, un stimul aduce această amintire la suprafață, iar partenerul de viață apare, prin asociere, ca violator. Plină de teamă, victima își amintește trecutul și experimentează anxietate cu privire la viitor. Procesul de vindecare poate începe doar cu recunoașterea adevărului. În procesul de recuperare nu putem spera să schimbăm istoria, dar Dumnezeu, care este Atotștiutor și controlează trecutul, prezentul și viitorul, poate modifica în așa fel prezentul încît să fim eliberați de durerea din trecut. Există rezolvare!